Abordarea unui stil de viață cât mai sustenabil nu ar trebui sa înceapă cu impresia că e complicat și ar putea deveni în timp o corvoadă. Secretul stă în a face pași mici și confortabili, pentru ca astfel aceste mici inițiative, în aparență irelevante, să devină obiceiuri. Un lucru foarte ușor de făcut, dar care are un impact foarte mare asupra mediului este reducerea risipei alimentare.

Ce am făcut cu merele care au îmbătrânit, așteptându-mă?

Le-am folosit la plăcintă.

Când vedem fructele în coș și legumele in sertarul frigiderului e greu să ne dăm seama câte resurse au fost investite, de fapt, în producerea lor și ce impact are risipirea acestora. Toate trec prin același proces – de la creșterea lor până la ambalare, transport și distribuție în magazine. Astfel se explică și impactul pe care risipa în masă îl are asupra economiei și mediului.*

*De menționat e și faptul că alimentele risipite, ajunse la groapa de gunoi, trec ulterior prin procesul de descompunere care nu este deloc prietenos cu mediul în combinația acestora cu alte deșeuri deja existente, pentru că degajă metan și astfel contribuie la încălzirea globală. (vezi “Ghidul de consum și păstrare a alimentelor” al celor de la Food Waste Combat)

Ideea, în sine, e să utilizăm ce avem cât mai conștient si responsabil, astfel încât să ne reducem cât mai mult contribuția la toate relele cauzate de stilul nostru păcătos de consum. Așa mi-a venit ideea de a face o plăcintă cu merele care începeau să se îngălbenească prea tare. Și cam asta ar trebui să se întâmple cu orice legumă sau fruct care nu mai este în starea proaspătă în care le-am cumpărat – folosite fără jenă și cu curaj la smoothie-uri, sosuri, sucuri, prăjituri, supe.

Pentru această plăcintă am folosit strict ce aveam în casă, iar lista de ingrediente este următoarea:

Aluat

  • 2 ½ căni de făină (se poate folosi și integrală)
  • 1 ½ linguri zahăr brun (eu am folosit de zahăr
  • ¾ linguriță sare
  • O cană de ulei de cocos solid sau margarină
  • 6-8 linguri de lapte de orez (călduț) – sau apă

Umplutură

  • 4 ½ căni de bucățele mărunte de măr (decojit)
  • ½ cană zahăr brun/de trestie
  • 3 linguri de făină
  • 2 linguri zeamă de lămâie
  • O linguriță scorțișoară
  • ¼ linguriță nucșoară
  • ¼ linguriță sare

Instrucțiuni

  1. Se începe cu aluatul. Se mixează într-un bol făina, zahărul și sarea pănă sunt omogenizate. Apoi se adaugă margarina/ uleiul de cocos solid și se amestecă cu furculița până când se face o consistență nisipoasă. Se adaugă apoi laptele de orez și se amestecă până când se face o consitență de aluat. I se dă aluatului forma unui disc, se ambalează într-o folie de plastic (nu e foarte sustenabil, se poate folosi și foaie de copt, însă trebuie ănvelit aluatul astfel încât să stea protejat și întins în frigider) și se pune la frigider timp de cel puțin 30 de minute.

  2. Între timp se face umplutura, adică se amestecă toate ingredientele într-un bol și se pun la o parte până aluatul se poate scoate de la frigider.

  3. Se scoate aluatul din frigider și se lasă încă 10 minute la temperatura camerei. Între timp se unge o tavă cu margarină sau uleiul de cocos și se setează cuptorul la 200 de grade.

  4. Aluatul se înjumătățește și se întinde astfel încât sa depășească puțin marginile tăvii pe care o folosești. În acest proces, folosește făină pe suprafața de lucru, astfel încât aluatul să nu se lipească. Se tapetează tava cu aluatul întins în forma potrivita acesteia.

  5. Cealaltă jumătate de aluat se întinde ca cea precedent, iar apoi, cu ajutorul unui cuțit, se taie fâșii de aprox un cm.

  6. Se adaugă umplutura in tava tapetată cu aluat. Iar apoi se acoperă cu fâșiile de aluat tăiate. Pentru a forma modelul specific al plăcintei americane, se pune o fâșie în lungime, alta în lățime și tot așa până când suprafața acesteia este acoperită

  7. Se lipesc capetele fâșiilor cu marginile aluatului din tava, cat de bine și uniform e posibil, astfel încât plăcinta să rămână unitară și aluatul să rămână închegat. (?) 

  8. Am uns aluatul de la suprafață cu ulei de cocos (sau lapte de orez/ migdale/ soia) și am presărat cu zahăr brun.

  9. Pentru ca aluatul din marginile tăvii să nu se ardă în cuptor, l-am acoperit cu folie de aluminiu – lățimea foliei cam de 5 cm.

  10. Se pune la cuptor timp de 50-70 de minute sau până se rumenește, dar se scoate folia de aluminiu dupa 30 de minute după ce plăcinta a fost pusă la cuptor.

  11. Când plăcinta s-a copt, se scoate din cuptor și se lasă la răcit, aproximativ 45-60 de minute, astfel încât plăcinta să rămână compactă și unitară atunci când e tăiată/servită. *

*Plăcintă inspirată, adaptată si tradusă de la Sweet Simple Vegan

Bineînțeles, acesta e doar un exemplu, încercat și confirmat, prin care am folosit niște mere care nu mai erau așa de atrăgătoare încât să le ronțăi ca pe-o gustare. Pe cele rămase le-am pus într-un smoothie, alături de o piersică și o banană, aflate în aceeași situație.

În încercarea de a promova și educa oamenii să adopte niște obiceiuri mai prietenoase pentru mediu și mai sănătoase pentru noi și portofelul nostru, vin și cei de la Food Waste Combat. (pe care i-am mai menționat o dată). Ei chiar au făcut un studiu în ceea ce privește  risipa alimentară și combaterea ei.

Simpla încercare de a cumpăra doar lucrurile de care avem nevoie și de a profita mai mult resursele pe care le avem deja, poate aduce o schimbare în modul în care consumăm, iar asta mai departe, la un stil de viață mai sustenabil. Pare irelevant să nu arunci niște mere cu vânătăi și semne de îmbătrânire sau o roșie zbârcită și uitată intr-un colt de sertar în frigider. Însă pe termen lung, la scară mare, acesta devenind un obicei, aduce beneficii în toate privințele, de la propriul buzunar, până la nivelul economic și cantitatea emisiilor de gaze de la groapele de gunoi.

Pentru ca sustenabilitatea înseamnă de fapt a încerca să contribui cât mai puțin la epuizarea resurselor disponibile și distrugerea mediului.
4